În anul 1949 crește importanța Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, creată mai înainte, după model sovietic, în cadrul Ministerului pentru Artă și Comunicații. Numită în limbajul popular oficiul de „cenzură” controla totul, înainte și după publicare, deși cenzura ulterioară se practica, în primul rând, de către secțiile de partid răspunzătoare, iar sancțiunile aplicate redacțiilor, editurilor veneau tot pe această linie. Activitatea cenzurii se desfășura în următorul fel: partidul dispunea normele de cenzură, iar Direcția Generală de Presă care funcționa nominal ca organ de stat controla prin organizațiile sale locale aplicarea în practică a normelor. Direcția de presă s-a desființat în anul 1977 prin anunțarea „desființării cenzurii”. Vezi: 1 iulie 1977.