La 16 decembrie 1982 Ceaușescu anunța că România își achită toate datoriile față de creditorii străini. Au existat unele semne prevestitoare, căci începând cu 1979 s-a reglementat printr-un decret consumul de combustibil și al energiei electrice și al gazelor. Această măsură s-a resimțit, în anii următori, și în rândul populației (frecvente întreruperi de curent, lipsa încălzirii și a apei calde pe timp de iarnă). Alături de acestea, bazându-se pe proviziile existente, s-au instituit și importante măsuri de economisire în fabricarea produselor din carne și a conservelor, a produselor lactate, a producției de preparate din pește, legume și fructe. A urmat introducerea „aprovizionării raționale cu alimente a populației”, stabilindu-se cantitățile care pot fi consumate de o persoană/familie și s-au eliberat bonuri de alimente în acest sens. La sfârșitul anilor 80 familiile aveau serios de luptat pentru procurarea alimentelor de bază deoarece oferta de marfă devenise din ce în ce mai sărăcăcioasă, majoritatea producției de materii prime luând calea exportului. Deveniseră permanente cozile din fața instituțiilor de distribuire a alimentelor și a magazinelor care din lipsă de marfă nu făceau față nevoilor populației. Și sistemul de sănătate se deteriorase datorită lipsei medicamentelor și a altor materiale de primă necesitate.  De la finalul anului 1984 expresia „naționalități conlocuitoare” era schimbată, în toate documentele, cu termenul având o cu totul altă conotație, de „muncitori români de naționalitate maghiară și germană”.